„Suntrack”. Vibe-ul Brăilei reloaded
În plin sezon festivalier am plecat de la Gala Hop și am ajuns la Brăila, unde se desfășoară în perioada 19 – 25 septembrie Festivalul „Zile și nopți de teatru”. A reînceput efervescența evenimentelor teatrale și a întâlnirilor cu oameni speciali peste tot prin țară. E o perioadă aglomerată, dar pe care o primești cu entuziasm după pauza din timpul verii.
Festivalul s-a deschis cu un spectacol aparte. „Suntrack (În căutarea sunetului pierdut într-un oraș cu soare)” în regia lui Radu Afrim a avut premiera la Teatrul „Maria Filotti”. Un spectacol mult-așteptat de brăileni. Un Afrim reîntors într-un oraș pe care cu ani în urmă îl aducea pe harta culturală a României. O nevoie de a readuce teatrul la viață. Și asta s-a întâmplat.
Sunt brăileancă. Prin urmare, un cordon ombilical foarte puternic mă leagă de tot ceea ce înseamnă teatrul de aici. Pentru că să-ți petreci copilăria și adolescența într-un oraș mic, în care evadările se petrec de cele mai multe ori la teatru, lasă multe puncte sensibile într-un colț de suflet. Însă dincolo de subiectivitatea unei copile ale cărei vise s-au conturat în umbra sălii de la Casa Rally, spectacolul „Suntrack” tulbură.
Radu Afrim își numește spectacolul „un fel de docu-fiction inocent”. I-a venit o idee fabuloasă – de a căuta și identifica atmosfera orașului Brăila… din ritmuri muzicale. Și instinctul lui a fost smart. El reamintește tuturor brăilenilor că ne caracterizează multiculturalismul. Fapt pe care cred că l-am ignorat complet, cu toții, în ultimul timp. Absolut evident e faptul că munca de documentare depusă a fost monumentală. Afrim a luat fiecare străduță și fiecare sat de dincolo de Dunăre la pas și a stat de vorbă cu oamenii. Oameni simpli. Adică cei mai reprezentativi… Și-așa ne-am dat seama că suntem un amalgam de nații și influențe: români, greci, lipoveni, turci, tătari, țigani și cine știe câte și mai câte. Într-adevăr, cu ajutorul muzicii – cântată în principal a capélla – regizorul a reușit să redea tabloul fidel al unei realități pe care o ignorăm. „Suntrack” e un fel de experiment de-a închide ochii și de a descoperi, din sunete, vibrația acestui oraș.
Prea puține elemente din spectacol îl trădează pe Afrim. Dar știi că e el. A gândit un spectacol curat, în care firul logic al poveștii se întrepătrunde cu inserțiile muzicale și cu cele de dans. Video-urile cu bătrânii care își împărtășesc experiențele de viață sau cântă din toată inima dau sensibilitate. Dar spectatorul nu are timp prea mult la dispoziție să cadă în melancolie. Ritmul se schimbă imediat și intră un remix pe fundal și jocuri de lumini. Tensiunea e dozată așa cum trebuie, cât să pătrundă în adâncimile ființei umane și să te tragă înapoi în secunda următoare. Până la momentul climax-ului, care e la final. Nu-l prevezi. Nu te aștepți să te lovească atât de tare.
Scenografia Irinei Moscu se pliază perfect pe atmosfera reală din spectacol. Costume realizate în culori plăcute, care-ți fură privirea și te fac să te apropii și mai mult de personaje. Un decor luminos și spațios, care dă actorilor libertate de mișcare. Nimic nu e excesiv. Aceeași dozare bine stăpânită.
La Brăila a existat dintotdeauna o pasiune a adolescenților pentru teatru. Fapt pe care Afrim mizează din nou. Ceea ce susține întreg spectacolul e prezența atât de firească și de autentică a elevilor. Irina Anghel, Mihai Jalbă, Andrei Moraru, Doru Ciutacu și Stan Florin fac parte dintr-o posibilă generație de viitori (mari) actori. Deși aflați la început de drum, ei sunt frânturi din povestea „Suntrack”. Ceea ce mi-a atras atenția în primul rând – faptul că se aud pe scenă. Spre deosebire de alți colegi de-ai lor care au trecut printr-o școală de teatru, ei sunt exemple pozitive. Chiar dacă nu au aceeași lejeritate a jocului, câștigă spectatorul prin credibilitate. Se vede cu ochiul liber că nu sunt școliți pe nicăieri. Că sunt „proaspeți”, energetici și viguroși. Iar vocile lor ascund o delicatețe care bulversează. Sunt cuceritoare. Și poate că e meritul regizorului pentru că le-a dat încredere să fie firești pe scenă. În complementaritate se află Alin Florea, Narcisa Novac și Corina Georgiana Borș, care conduc spectacolul cu iscusință.
„Suntrack” e realitatea generației mele. E ceea ce văd în jurul meu și nu-mi vine să cred că mi se întâmplă. Secvența de final te izbește aproape violent. Pentru că știi că e vorba și despre tine. Știi că totul se degradează. Cauți opțiuni, dar nu le ai. Și nici cale de întoarcere. Fugim cu toții din Brăila, cu toate că o iubim. Oare cine ne-o poate da înapoi?!
„Suntrack” e un spectacol valabil. Oriunde și pentru toată lumea. E o palmă care te va face să plângi. Dar plânsul face bine.
Teatrul „Maria Filotti” Brăila”
„SUNTRACK”
(În căutarea sunetului pierdut într-un oraș cu soare)
Regia și scenariul: Radu Afrim
Scenografia: Irina Moscu
Video: Mihai Matei
Distribuția:
Alin Florea, Narcisa Novac, Corina Georgiana Borș, Valentin Terente, Irina Anghel, Mihai Jalbă, Andrei Moraru, Florin Stan, Dorian Ciutacu, Alexandra Grosu, Andreea Teodora Colț, Nigeari Caramanlî, Nedejdia Isac
Cronică apărută în Revista Yorick.ro.
KroniKool.ro - all rights reserved | 2022
