Clubul select al Agathei Christie și secretul „Cursei de șoareci”
Odată ce ai început să citești acest articol, devii un potențial membru al unuia dintre cele mai selecte cluburi din toate timpurile și din întreaga lume. Dacă mergi la cea mai recentă premieră a Teatrului Național București, „Cursa de șoareci” de Agatha Christie, atunci ai un loc asigurat. Ladies and gentlemen, dacă n-ați ajuns încă la Londra ca să aflați secretul, atunci vă invităm la investigație!
Cel mai longeviv spectacol de teatru, cu unele creații actoricești intrate în Cartea Recordurilor (David Raven – 4.575 de reprezentații în rolul Maiorului Metcalf), „Cursa de șoareci” a ajuns la cel de-al 66-lea sezon teatral, având peste 27.000 de reprezentații. Cifrele astea îți cam dau fiori. Mai ales dacă vrei să faci și tu parte din istoria lui și îți iei bilet la St. Martin`s Theatre, ajungi în foaier și descoperi că participi la a nu-știu-câta reprezentație. Sau, și mai bine, fiind montat în România, în regia lui Erwin Șimșensohn, acum poți fi printre primii martori-spectatori la aducerea acestui fenomen și la noi în țară.
Pe legendara Agatha Christie o știm cu toții mai mult din romane, o iubim sau nu, însă nimeni nu poate contesta inteligența stilului său literar, inedit pentru tumultuosul secol XX. A impresionat prin echivocul situațiilor, suspans și răsturnări de situație. Dar și prin alegerea unor subiecte provocatoare, pe de o parte incomode, pe de alta captivante. Piesa „Cursa de șoareci” pornește de la un fapt real petrecut în 1945, povestea a trei copii orfani, doi frați și o soră. Plasați în grija unui cuplu de fermieri britanici, ei nu cunosc căminul părintesc, ci sunt agresați fizic și înfometați până când cel mai mic frate cedează și se stinge din viață. Agatha Christie plasează acțiunea textului la 20 de ani distanță de la acest eveniment și construiește opt personaje bine închegate, care au fiecare o legătură (știută sau nu) cu întâmplarea respectivă. Atunci când autoarea îi cedează nepotului său, Mathew Prichard, drepturile de autor asupra textului, stabilește și unele condiții, printre care invitația adresată spectatorilor, la finalul fiecărei reprezentații, de a păstra secretul.
Regizorul Erwin Șimșensohn revine la TNB, după ce a pus în scenă aici „Memoria apei” de Shelagh Stephenson în 2016. Căutătorul de povești se abate, de data asta, de la tiparul spectacolelor pe care le-a realizat în București și în țară. De obicei concentrat pe emoția relațiilor interumane și pe situațiile realiste, Șimșensohn își stabilește o nouă provocare: întâlnirea cu teatrul Agathei Christie. „Cursa de șoareci” – comedie polițistă, în care nimic nu e ceea ce pare, oricine poartă o umbră de vinovăție, iar victimă poate deveni oricare dintre personaje. Însă îi regăsim amprenta regizorală prin faptul că urmărește cu precizie cheia clasică a autoarei. Tipul regizorului fidel față de text, el caută să aprofundeze indicațiile autoarei și să potențeze misterul, purtând publicul printr-un amalgam de stări, printre care cea mai importantă e incertitudinea… Ceea ce promite, în cazul de față, un drum sigur către reușită.
Atunci când cortina se ridică, ne aflăm la Conacul Monkswell, într-un decor clasic, tipic britanic, cu detalii și linii arhitecturale îmbinate armonios, cu un mobilier din lemn masiv impunător și elegant, realizat de scenografa Liliana Cenean. În șemineu pâlpâie un foc timid, pe fereastra imensă din mijlocul livingului se văd câțiva brazi plini de zăpadă și ninge ca-n povești. Cu o astfel de atmosferă se deschide „Cursa de șoareci”. Liniștea dinainte furtunii e clar prevestitoarea unei întâmplări neobișnuite, dar e și un moment de așteptare în care spectatorul are timpul necesar pentru a intra în starea propusă de spectacol. Spațiul generos al scenei de la Sala Studio este folosit cu iscusință, utilizând numeroase intrări și ieșiri, ajutând acțiunea să se desfășoare și personajele să-și găsească locul potrivit. Costumele actorilor poartă aceeași semnătură și păstrează tonul clasic. Reflectând personalitatea fiecărui personaj, acestea contribuie la unitatea stilistică.
În ceea ce privește light design-ul și spațiul sonor, cele două elemente au un rol semnificativ în „Cursa de șoareci” pentru că aduc un plus de mister întâmplărilor de la conac. Light design-ul realizat de Daniel Klinger marchează secvențele importante, concentrează cantitatea potrivită de lumină pe fiecare personaj și creează un mediu obscur pentru scena crimei. În plus, lui i se datorează tabloul de final, când fiecare protagonist este prezentat printr-un joc de lumini. În completare vine muzica inegalabilă a lui Vlaicu Golcea. De la laitmotiv și până la tranzițiile dintre scene, melodiile par desprinse chiar din poveștile Agathei Christie. Evidențiază bine pragurile și momentele de suspans, conducând firul dramatic în direcția deznodământului sau a unei noi răsturnări.
Rețeta clasică a regizorului, împreună cu scenografia, luminile și muzica au premisele unui spectacol care cucerește publicul și își atinge scopul. Însă cei mai importanți jucători în ancheta autoarei sunt cei opt protagoniști. Erwin Șimșensohn gândește o dublă distribuție pentru spectacol, cu excepția câtorva personaje. Proprietarii Conacului Monkswell sunt Mollie Ralston (Ileana Olteanu) și Gilles Ralston (Dragoș Stemate / Florin Călbăjos). Cuplul hotărăște în miez de iarnă să închirieze camerele casei lor, iar prima experiență va fi de neuitat. Pe ei îi vom cunoaște primii, atunci când domnul Ralston revine de la Londra, cu un palton de culoare închisă, o pălărie de fedru și un fular gri sau bej, iar la radio se anunță săvârșirea unei crime de către un individ cu exact aceleași semnalmente. Musafirii lor despre care nu știu aproape nimic sunt: tânărul Christopher Wren (Lari Giorgescu / Petre Ancuța), fosta judecătoare, acum în vârstă și pretențioasă – Doamna Boyle (Simona Bondoc), Maiorul Metcalf (Tomi Cristin) retras din armată, Domnișoara Casewell (Ada Galeș / Cosmina Olariu – debut) retrasă și vorbind mereu despre copilăria sa tristă și un trecător inopinat, despre sosirea căruia nu se cunoștea absolut nimic, Domnul Paravicini (Mihai Calotă / Silviu Biriș). Ultimul care va ajunge la Conacul Monkswell este Comisarul Trotter (Gavril Pătru / Răzvan Oprea), care își va face intrarea pe schiuri… la propriu. Fiecare personaj în parte contribuie cu o doză personalizată de comic, dar și cu una de dramatism. Personalități puternice, creionate cu minuțiozitate, reușesc cu toții să fie pioni în cursa Agathei Christie.
Indubitabil, pilonul de rezistență al acestei echipe îl reprezintă Simona Bondoc. Actriță de renume pentru naționalul bucureștean, la cei 84 de ani ai săi, aduce cu sine pe scenă un vulcan de stări. Temperamentală, calculată, impecabilă. Își face simțită prezența scenică chiar și atunci când nu are vreo replică de spus. Simți tensiunea până și în sală, știi că e acolo, că te urmărește, te ascultă. Trădează prin atitudinea personajului său, Doamna Boyle, eleganță și prestanță – energii care te lipesc de spătarul scaunului și te împiedică să mai respiri. De un umor contagios și un șarm copleșitor, Simona Bondoc dirijează cu lejeritate acțiunea, fără să își propună măcar. Domină scena și face demonstrația unui rol magistral.
„Cursa de șoareci” în regia lui Erwin Șimșensohn este un spectacol necesar în repertoriul TNB. Bine susținut din punct de vedere artistic, el are toate datele să se joace cu casa închisă și să aibă mare succes la public. Dacă secretul Agathei Christie s-a păstrat atâtea decenii la Londra, acum e timpul să-l pecetluim și noi. Pentru o seară la teatru, atunci când cauți și ceva smart, dar și puțin divertisment, „Cursa de șoareci” va fi cea mai inspirată alegere. Tu cât de repede crezi că vei descoperi criminalul?
P.S. Odată ce ai devenit membru în clubul select, trebuie să păstrezi secretul!
Teatrul Național București
Cursa de șoareci de Agatha Christie
Regia: Erwin Șimșensohn
Traducerea: Irina Margareta Nistor
Scenografia: Liliana Cenean
Muzica: Vlaicu Golcea
Light design: Daniel Klinger
Distribuția:
Mollie Ralston – Ileana Olteanu
Gilles Ralston – Dragoș Stemate / Florin Călbăjos
Christopher Wren – Lari Giorgescu / Petre Ancuța
Doamna Boyle – Simona Bondoc
Maiorul Metcalf – Tomi Cristin
Domnișoara Casewell – Ada Galeș / Cosmina Olariu
Domnul Paravicini – Mihai Calotă / Silviu Biriș
Comisarul Trotter – Gavril Pătru / Răzvan Oprea
Foto: Florin Ghioca
Cronică publicată în Yorick.ro.
KroniKool.ro - all rights reserved | 2022
