De ce e important să îi urmărim pe studenții la teatru?
A fost odată un vis frumos: să fii student la teatru. Pentru cei care descoperă în adolescență lumea asta fascinantă, a intra la o instituție de profil înseamnă totul. Odată ajuns acolo, te crezi atotputernic, îți cresc aripile și te simți privilegiat. De cele mai multe ori, acest sentiment se transformă complet până la finalul studiilor, în funcție de experiența personală.
Unii artiști se fac remarcați încă din perioada studenției. Dincolo de rolul de verificare al examenelor semestriale, ele îi oferă studentului posibilitatea de a se face remarcat, de a străluci, de a se evidenția. Timpul petrecut în facultate e unul safe, în care ai voie să cauți, să încerci, să experimentezi, să (te) descoperi, să te dezvolți, dar și să greșești. Sau așa ar trebui să fie.
Pentru toți profesioniștii din domeniu, dar și pentru spectatorii pasionați de teatru, e important să urmărească noile generații de artiști. Ceea ce înseamnă să meargă să vizioneze spectacolele acestor tineri, aflați la început de drum. Universitățile de profil din țară organizează evenimente dedicate absolvenților, în cadrul cărora prezintă producțiile de licență și de master. Aici este locul în care îi poți descoperi pe tinerii creatori, fie că le reții doar chipul și interpretarea unui anumit rol sau cercetezi în amănunt și afli cum îl cheamă, îl urmărești și în alte spectacole și îl recomanzi apropiaților să îl vadă.
Un astfel de eveniment a fost organizat la începutul lunii ianuarie de Universitatea Hyperion – Facultatea de Arte în colaborare cu Unfortunate Thespians: primul showcase al unei facultăți de actorie din România. Studenții de la Master anul II, clasa prof. Maia Morgenstern, Constantin Florescu și Mike Săvuică, au prezentat o serie de momente pe scena Teatrului Evreiesc de Stat.
La invitația lui Mike Săvuică (actor, regizor și producător), am participat la showcase și mă bucur că am fost acolo. Mi-a reamintit cât de relevant este să continui să fii conectat la fenomenul teatral, la ceea ce se întâmplă în mediul academic și să rămâi în alertă față de tinerii creatori cu potențial. Gândit sub forma unei înlănțuiri de scene din diverse piese aparținând atât dramaturgiei românești, cât și dramaturgiei universale, showcase-ul i-a adus pe scenă pe studenții Maria-Claudia Vasile, Cristina Matei, Oana Tudoran, Irina Ichim, Andra Brebu, Teodora Vasu, Lavinia Călinescu, Andreea Rogoveanu, Alessandra Petroșca, Anda Ciacîru, Daria Brojban, Alex Tihoan, Alex Cruceru, Cătalin-Constantin Gheorghe, Alex Surulescu, Aurelian Terțiu, Tudor Ostafie.
Selecția momentelor a fost una eclectică, încercând să le ofere tinerilor artiști partituri din texte de referință, care să îi pună în valoare. Programul a inclus, printre altele, scene din „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, „Proștii sub clar de lună” de Teodor Mazilu, „Cu ușile închise” de J.P. Sartre, „D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale, „Iată femeia pe care o iubesc” de Camil Petrescu, „Maria Stuart” de F. Schiller, „Pelicanul” de A. Strindberg sau „Richard III” de William Shakespeare.
Prin definiție, un showcase este un eveniment care prezintă oamenilor din industrie cele mai bune producții ale unei instituții. Nu urmărește structura unui spectacol, ci cuprinde o succesiune de momente dedicate unui public restrâns. Scopul acestuia vizează punerea în lumină a tinerilor artiști care, ulterior, pot primi propuneri de colaborări pentru diferite proiecte teatrale. Este o practică mai puțin întâlnită în România. Locul acestui showcase este luat, de obicei, de gale de absolvență în cadrul cărora sunt jucate spectacolele de final.
Showcase-ul prezentat de Universitatea Hyperion – Facultatea de Teatru și-a propus să „deschidă uși noi pentru studenți”. Întrebat ce anume au urmărit cu acest eveniment, Mike Săvuică a explicat: „Am vrut să expunem studenții la cât mai mulți oameni care le pot oferi oportunități profesionale. De asemenea, am vrut să punem baza primului showcase al unei facultăți de teatru sperând ca pe viitor asta să devină o normalitate, atât la Hyperion cât și la alte facultăți de teatru din țară.”
Poate că acest concept se va dovedi util, benefic, punctul de plecare pentru mulți dintre creatorii care absolvă facultatea vocațională. Însă evenimentul de la Teatrul Evreiesc de Stat – de apreciat de altfel pentru obiectivul propus – a fost stângaci pe alocuri, s-a desfășurat extrem de repede și a lăsat multe semne de întrebare. Partiturile oferite sau alese de actori nu au fost suficient de generoase pentru a-ți da timpul necesar să îți formezi o opinie solidă. Astfel încât impresia mea generală despre prestațiile tinerilor nu a fost una pe deplin pozitivă.
Dintre toți cei care au urcat pe scenă, doar câțiva au reușit să bifeze obiectivul de a se face remarcați. Le menționez pe Irina Ichim, Daria-Valentina Brojban și Maria-Claudia Vasile. Am identificat în personajele lor structuri, compoziție, firesc. Spre deosebire de colegii lor, cele trei actrițe au izbutit ca în doar câteva minute să convingă, să mă facă să percep scena ca parte dintr-un spectacol pe care aveam senzația că l-am și văzut. Cu siguranță de sine, personaje construite temeinic în spate și prezență de spirit, ele au fost stăpâne pe ceea ce transmiteau.
Pericolul de care ar fi bine să se ferească orice student la actorie este să nu se piardă prea mult în joc. Unii dintre ei nu reușesc să rămână lucizi în scenă, să își controleze personajul, să fie credibili și mai puțin cabotini. Sigur, sunt abia la început de drum. Dar drumul e lung și destul de aglomerat, cu o miză enormă. Și orice ieșire la rampă contează.
Care sunt urmările unui astfel de showcase? Nașterea unor oportunități pentru actori. Publicul de specialitate din sală are astfel posibilitatea de a-i observa, de a ține minte numele lor și de a le veni în întâmpinare cu propuneri de colaborări. „Avem deja un proiect confirmat după showcase în care a fost luat unul dintre studenți și, din ce am înțeles, oamenii și-au notat câteva nume pentru viitoare proiecte”, a declarat Mike Săvuică. Ce înseamnă un public de specialitate? Manageri de teatre, regizori, directori de casting, presă și colegi actori.
Cred că este foarte important să îi urmărim pe studenții la teatru pentru că noi suntem publicul lor. Prin prezența noastră în sala de spectacol, le oferim un feedback energetic în timp real. Sigur, ulterior, la discuțiile de după sau prin cronici, îl primesc și pe cel oficial, obiectiv, argumentat. Sunt tineri talentați, care au nevoie de șansă și de întâlnire pentru ca visul lor să își păstreze veridicitatea.
Dați follow paginilor de social media ale universităților cu profil teatral și mergeți să-i vedeți pe tinerii artiști! Invitați-vă și prietenii, din breaslă sau nu. Peste un timp, veți avea bucuria și satisfacția de a afirma că l-ați urmărit pe actorul respectiv încă de la primul său rol și până a ajuns să joace pe cele mai mari scene. Și, poate, ați și contribuit la creșterea lui.
KroniKool.ro - all rights reserved | 2022
