Don Al Pacino: legenda
„Nu te gândi la carieră, pur și simplu fă-ți treaba! Dacă simți că ceea ce faci contează și că duce undeva, dacă ești vizionar și perseverent, lucrurile se vor întâmpla așa cum trebuie”.
Numele lui Al Pacino este asociat cu personaje iconice din istoria cinematografiei, iar altergo-ul său rămâne Don Michael Corleone. Actor prolific și carismatic, scenarist și regizor de film și deținătorul distincției „Triple Crown of Acting: Alfredo James Pacino sau, cum îl cunoaște o lume întreagă, simplu, Al Pacino. Lui i se datorează o serie de portrete seducătoare ale unor antagoniști celebri. Resursele sale actoricești par nesfârșite, Al Pacino potrivindu-se cu orice rol i s-ar oferi. Cu stilul său unic, șarm și subtilitate, a transformat fiecare personaj într-unul de referință. Prin sclipirea de geniu și versatilitatea mijloacelor de interpretare, Al Pacino face parte din generația actorilor care au spart convențiile și au contribuit la schimbarea esteticii cinematografiei prin munca lor excepțională.
Al Pacino s-a născut la New York, pe 25 aprilie 1940, în timp ce pe fronturi se ducea cel de-Al Doilea Război Mondial. Profilul său, ca și o parte dintre rolurile care l-au consacrat, ascund originile italiene ale părinților săi, Rose Gerardi și Salvatore Pacino. Crescând în East Harlem și Bronx, și-a descoperit pasiunea pentru actorie și baseball în timpul liceului, pe care l-a urmat la Fiorello H. La Guardia. În adolescență, prietenii îi spuneau „Sonny” sau „The Actor”. Chemarea către scenă și ecran a fost mai puternică decât dorința părinților de a-și termina studiile, astfel încât tânărul Al Pacino pleacă de acasă la 17 ani și renunță la școală. Curajos și determinat, își găsește job-uri ca portar, chelner sau curier ca să își poată plăti cursurile de actorie. Burlac recunoscut, actorul nu s-a căsătorit niciodată, dar are trei copii și a avut diferite relații cu actrițele Jan Tarran, Beverly D'Angelo și Diane Keaton.
Broadway, un loc predestinat
Deși respins de Actors Studio, Al Pacino începe să joace în subsoluri și în spații alternative din New York. Se înscrie la Herbert Bergh of Studio (HB Studio), unde o cunoaște pe profesoara Charlie Laughton, care îi devine mentor și cea mai bună prietenă. În timpul cursurilor, tânărul student nu are job și nici locuință, uneori ajungând să doarmă pe stradă, în teatre sau acasă la prieteni.
„Mă simt cel mai viu atunci când sunt pe scena teatrului, dar ceea ce iau cu mine acolo provine din viața reală, de pe străzi”.
Pătrunde în fascinanta lume teatrală la Boston, unde petrece ceva timp la Charles Theater, în 1967, lucrând la spectacolul „Awake and Sing!” de Clifford Odets și la „America, hurray” de Jean-Claude Van Itallie. Un an mai târziu, obține rolul unui vagabond pe nume Murph în „The Indian wants the Bronx”, în regia lui Israel Horovitz. Pentru prestația lui, obține Premiul Obie pentru Cel mai bun actor. Performanța lui Al Pacino și lucrul intens la scenă îl conving pe Martin Bregman să îi devină manager. Pe parcursul celor 177 de reprezentații ale spectacolului, în timpul unui turneu european, Al Pacino călătorește pentru prima dată în Italia.
Al Pacino debutează pe Broadway pe 25 februarie 1969, în spectacolul „Does a tiger wear a nektie?”, regizat de Don Petersen. Luna aprilie a anului următor îi aduce Premiul Tony pentru Cel mai bun actor. Reprezentațiile continuă să curgă, la fel și aprecierile publicului și ale criticilor de specialitate. Câștigă, din nou, Premiul Tony pentru rolul Ricardo III din „Training of Pavlo Hummel”, iar pentru partitura din „American Buffalo” de David Mamet primește o nominalizare la Premiile Drama Desk. Anii 1990 îi vor aduce roluri în „Hughie” de Eugene O’neill, în „Salomé” de Oscar Wilde și în „Orphans” de Lyle Kessler. După succesele în teatru care i-au dat încredere și i-au confirmat visul de a deveni un actor prodigios, Al Pacino se îndreaptă către cinematografie. În 2010 revine pe scena teatrului, în rolul lui Shylock din „Neguțătorul din Veneția” de William Shakespeare, care nu va trece neobservat, ci va fi recompensat cu un nou Premiu Tony pentru Cel mai bun actor în rol principal. În 2012 se va regăsi în distribuția spectacolului ”Glengarry Glen Ross”.
„Nu cred că actorii trebuie să se aștepte vreodată că vor primi un rol, pentru că dezamăgirea e prea mare. Trebuie să privești lucrurile ca pe oportunități. Fiecare audiție este o oportunitate să obții o audiență”.
Cinematografia – drumul către capodoperă
„Nu regret nimic. Cred că am făcut ceea ce se poate numi greșeală. Am ales filmele nepotrivite sau nu am acceptat un personaj, dar tot ceea ce faci e parte din tine și înveți ceva din acel lucru. Ideea și entuziasmul de a te afla în astfel de locuri și de situații – sunt mai mult decât amintiri, ele compun viața mea. Așa că nu regret nimic”.
„Me, Natalie” marchează momentul debutului lui Al Pacino în industria cinematografiei, în 1969. În următorul an, actorul semnează un contract cu Creative Management Associates (CMA). În 1971, în urma distribuirii în „The panic in needle park” în rolul unui dependent de heroină, interpretarea lui Al Pacino îi atrage atenția regizorului Francis Ford Coppola. „Înainte de primul The Godfather, nimeni altcineva nu mă dorea. Dar Francisc m-a vrut! El pur și simplu mă voia și eu nu am înțeles atunci... Studiourile nu mă doreau, nimeni nu mă voia și nu mă cunoștea. Cred că atunci când un regizor este interesat de mine, am tendința să mă grăbesc în loc să mă retrag. Caut un risc sau o provoace pe care să mi-o pot asuma, o prăbușire care să fie urmată de o ridicare și de o continuare”.
A mai fost nevoie de un singur pas pentru a se transforma în legendarul personaj Michael Corleone în seria „The Godfather”, începută în 1972. Cu toate astea, distribuirea lui în acest rol a venit ca o surpriză pentru întreaga industrie. Numele său nu era cunoscut la Hollywood încă, așa că i-a surprins pe toți cineaștii atunci când a fost ales preferatul regizorului Francis Ford Coppola, învingându-i pe Warren Beatty, Robert Redford sau Jack Nicholson.
Urmează rolul protagonistului din filmul „Serpico”, un caz de corupție rezolvat de poliția newyorkeză, dar și cel în „Scarecrow” pentru care va primi Premiul Palme d’or la Festivalul de Film de la Cannes din 1973. Se lansează „The Godfather Part II”, iar Al Pacino este nominalizat pentru a treia oară la Premiile Oscar.
Un alt moment fulminant al carierei sale a fost premiera filmului „Scarface” din 1983, unde Al Pacino îl interpretează pe traficantul cubanez de droguri Tony Montana. Din nou, partitura stârnește reacții puternice, pozitive din partea criticilor și îi aduce o nominalizare la Globurile de Aur. Începe un proiect personal, denumit „The local stigmatic”, o piesă de teatru „Off-Broadway” transformată într-un film de 50 de minute, care nu va avea premiera în cinematografe, dar se va regăsi în „Pacino box set: an actor`s vision”, lansat în 2007.
După patru ani de absență, Al Pacino revine pe ecran în 1989, ca protagonist în „Sea of love”. În 1990 încheie seria „The Godfather” cu ultima parte, ale cărei filmări au întâmpinat numeroase dificultăți, scenariul a fost rescris și unele roluri redistribuite. Anul 1993 aduce în atenția publicului celebrul film „Scent of a woman”, în care Al Pacino îl interpretează pe colonelul Frank Slade și câștigă Premiul Oscar pentru Cel mai bun actor.
Un mare fan al universului shakespearian, Al Pacino va participa în 1996 la realizarea docudramei „Looking for Richard”, după secvențe din „Richard III”, ca protagonist și regizor. În 1997, joacă rolul lui Satan în thrillerul cu influențe supranaturale „The devil`s advocate”, dar redevine și mafiotul din „Donnie Brasco”. Anii 2000 vor însemna lansarea adaptării „Chinese coffee”, a cărei producție a durat trei ani și a fost finanțată de Al Pacino. Mini-seria HBO „Angels in America” îl va avea în distribuție în rolul avocatului Roy Cohn, pentru care va primi pentru a treia oară un Golden Globe.
Până să îl interpreteze pe Shylock din „Neguțătorul din Veneția” pe scena teatrului, Al Pacino se va întâlni cu personajul în adaptarea cinematografică. Portofoliul său era deja atât de valoros încât Institutul American de Film îi oferă în 2006 distincția AFI Life Achievement. În luna noiembrie a aceluiași an, Societatea Universitară Filozofică de la Trinity College of Dublin îl onorează pe Al Pacino cu o sponsorizare onorifică.
Cu fiecare rol, cu fiecare an care se adaugă, Al Pacino pare mai neobosit ca niciodată, mai pregătit pentru provocările noilor roluri și mai cuceritor ca oricând. În 2010 a jucat în serialul produs de HBO „You do not know Jack”, în rolul doctorului Jack Kervorkian, pentru care a primit al doilea Premiu Emmy pentru Cel mai bun actor și cel de-al patrulea Golden Globe.
Distincțiile pe care le-a obținut de-a lungul carierei sale, devenind primul actor care a primit două nominalizări în roluri diferite în același an pentru „Scent of a woman”, dar și unul dintre puținii artiști care dețin în palmares Premiul Oscar, Premiul Emmy și Premiul Tony, rămân, totuși, aproape nesemnificative. Cea mai valoroasă apreciere rămâne cea a publicului, fidel tuturor personajelor pe care Al Pacino le-a creat și continuă să le dea contur și suflu.
Din înțelepciunea unui actor genial
Întrebat într-un interviu care dintre personajele interpretate l-a învățat cele mai multe lucruri despre el însuși, Al Pacino răspunde: „E o întrebare foarte dificilă pentru că am jucat atât de multe personaje! Lucrurile te schimbă, mai ales filmele, pentru că ele sunt un microcosmos, scurte războaie pe care le duci. Regizorii sunt generalii. I-am urmărit pe alți actori care au trecut prin asta. Ei sunt luptători. Dacă poți, dacă ești în stare, încearcă să vezi dacă te poți provoca să profiți de oportunități. Poți să te dezechilibrezi și să deviezi de la drum dacă te gândești prea mult la carieră. Cariera e suma unor lucruri”.
Dacă ar trebui să aleagă între teatru și film... de ce să aleagă? „Mi-am început cariera în teatru, așa că mă simt cel mai confortabil acolo. Dar am făcut așa de multe filme încât am început să mă simt confortabil și aici.”
Despre diferența dintre prezența în teatru și cea în film, Al Pacino explică: „Cea din film trebuie să găsească același control pe care îl ai în teatru și asta presupune încredere. Trebuie să ai încredere în regizorul tău”.
„Cred în puterea fiecărei zile; l-ai primit pe astăzi, asta e tot ce ai”.
KroniKool.ro - all rights reserved | 2022
