Jocul care-ți reamintește cum e să trăiești
Ai avea curajul să uiți pentru câteva zile ce înseamnă „timpul”?
Teatrul „Maria Filotti” din Brăila deschide stagiunea 2015 – 2016 cu premiera spectacolului „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian. Poate nu întâmplător, piesa dramaturgului brăilean este readusă în lumina reflectoarelor unui teatru de poveste, într-un cotidian de secol XXI în care rareori ne facem timp pentru noi și stările noastre de spirit.
Atmosfera boemă din operele lui Sebastian prinde contur prin viziunea regizorală a lui Erwin Șimșensohn. În colaborare cu scenografa Alina Herescu, artistul îi creează spectatorului iluzia unei lumi aproape perfecte, în ciuda faptului că e palbabilă și pun accentul pe lumină, culori calde și vii. Decorul, ilustrând o cabană de munte ferită de agitația mundană, denotă nevoia de cât mai mult spațiu a personajelor, iar costumele în culori pastelate caracterizează relaxarea la care reușesc să ajungă cu greu. Se obține astfel un contrast transparent între tumultul interior și nevoia acută de evadare, de purificare a protagoniștilor. Totul este atent studiat și aplicat, pornind de la didascaliile autorului și terminând cu intuiția fină pe care a avut-o regizorul.
La realizarea unui spectacol bine închegat a contribuit și distribuția, corect aleasă. Regizorul Erwin Șimșensohn a oferit roluri pe emploi unor actori care aproape s-au confundat cu personajele atât de complexe ale lui Sebastian. Alături de actorii Teatrului „Maria Filotti”, urcă pe scenă în „Jocul de-a vacanța”, Corina Moise și Ciprian Nicula. Echipa formată în jurul acestui text pare să empatizeze până la cele mai subtile gesturi. Pe parcursul celor două ore, se resimte un schimb permanent de energii, publicul fiind captivat de modulațiile stărilor pe care le experimentează personajele. Acțiunea curge firesc, fără timpi morți sau tempouri alerte, situațiile decurgând ca o necesitate una din cealaltă. Intrăm treptat într-o lume a oniricului, iar veridicitatea acesteia se datorează actorilor, care spun „da” jocului, lăsându-se conduși de instinctul ludic și de pasiuni puternice.
Textul scris la 1939 pare astăzi mai actual ca niciodată, pentru că, în fond, poveștile de viață nu au un final. Odată cu trecerea timpului, observăm fragmente din noi în ceilalți. S-ar putea chiar ca la un moment dat să dăm peste copilul sau adolescentul care nu înțelegea prea bine cum stă treaba cu iubirea… Și poate că abia atunci, la răspântii de drumuri cărunte, vom descifra sensul deciziilor greșite, al întâlnirilor ratate și al sentimentelor abandonate.
„Jocul de-a vacanța” îi aduce împreună pe Ștefan Valeriu (Emilian Oprea), pe Bogoiu (Valentin Terente) și pe Jeff (Ciprian Nicula) – toți trei compunând un prototip al bărbatului aflat la trei vârste diferite. Fiecare se identifică cu cel mai tânăr, dându-și lecții și compătimindu-se unul pe altul. Vacanța lor devine specială în momentul în care la Pensiunea Weber sosește domnișoara Corina (Corina Moise). Greu de portretizat, ea apare drept văpaia ce face soarele să răsară în fiecare dimineață, e ca o fată-morgana care poate să dispară în orice clipă, e asemenea unei romanțe care îi hipnotizează pe toți și îi conduce pe un tărâm al visării și al depărtării de sine. Ea devine aerul indispensabil tuturor celor din pensiune și pune atâta devotament în relația cu fiecare în parte, încât ajunge să se consume pe ea însăși în final. Deși aparent este cea mai puternică dintre toți, intensitatea sentimentelor pentru Ștefan Valeriu o va copleși, văzându-se nevoită să pună punct jocului mai devreme și să revină la realitatea aspră. Corina Moise susține cu o fragilitate bine dozată acest rol, jonglând cu o putere inexplicabilă între suferință și uitare. Știe să cucerească spectatorul cu inocența ei adolescentină, cu puterea de a-și înfrunta temerile, cu pasiunea pe care o dăruiește fiecărei clipe.
Prezențele masculine din piesă gravitează în jurul protagonistei. Emilian Oprea interpretează un Ștefan Valeriu lucid, perfect conștient de mediocritatea în care trăiește, dar care are curajul de a se considera un om liber, iresponsabil și atipic măcar o lună pe an. Misterul personajului se compune din tăcerile și calmul pe care Emilian Oprea le transmite organic. El este egal cu sine însuși de la începutul spectacolului și până la final, unicul moment în care se află pe punctul de a cădea pradă trăirilor fiind oprit la timp de Corina. Dincolo de nevoia sufocantă de a deveni impasibil la rutina cotidiană, rămâne iubirea care îți tulbură echilibrul interior fără să te întrebe nimic. Jeff, tânărul ce experimentează primii fiori în preajma Corinei, îl aduce pe Ciprian Nicula în fața publicului în postura copilului timid, care simte enorm și înțelege prea puțin ce se întâmplă cu el. Rolul pe care Valentin Terente îl face prin Bogoiu nu trece neobservat. Deși ajuns la o vârstă semnificativă, la care se presupune că ar trebui să fie deja realizat, personajul său abundă în angoase și neîmpliniri pe toate planurile. Călătoriile lui imaginare sunt singurul lucru care îl face cu adevărat fericit. Valentin Terente își asumă un limbaj corporal plin de ticuri nervoase și de priviri neliniștite, reușind să se elibereze de acestea la sfârșit, când îl regăsește pe băiatul din el răbdător și veșnic îndrăgostit. Corina înțelege că pentru fiecare dintre ei fericirea vine din lucruri mărunte și caută să le ofere frânturi de speranță.
Madame Vintilă (Narcisa Novac) și Maiorul (Marcel Turcoianu) sunt personajele care dau vivacitate piesei prin banalitatea tabieturilor lor. În ciuda încercărilor de a prinde regulile jocului, ei rămân întotdeauna pe dinafara lui. Lipsa lor de imaginație îi obligă să se complacă în activități simple, care nu le aduc niciun fel de satisfacție, ci doar le umplu timpul. Narcisa Novac realizează un rol de compoziție, îmbinând într-o manieră elegantă, senzualitatea exagerată și autosuficiența, cu provocarea pe care o simte cu atât mai puternic, cu cât crește indiferența lui Ștefan Valeriu. Cuplul călătorilor inopinați, interpretat de Cătălina Nedela și Zane Jarcu, le reamintește celor de la Pensiunea Weber că dincolo de liniștea pădurii, îi așteaptă lumea reală. Apariția lor pune jocul pe „pauză”, îi trezește treptat din agonia vacanței și repune în discuție noțiuni precum „timp”, „reîntoarcere”, „nemulțumire”… Cei doi actori creează o ambianță comică și relaxată prin construcția personajelor, contribuind, totodată, la momentul fulminant de fericire pură la care au tot aspirat Corina, Ștefan Valeriu, Bogoiu, Jeff, Madame Vintilă și Maiorul.
„Jocul de-a vacanța” te poartă dintr-o poveste în alta, îți face cunoștință cu gândurile intime ale celor de lângă tine, te învață să taci, să râzi, să înțelegi, să uiți. Poezia din textul lui Sebastian capătă muzicalitate în spectacolul brăilean prin emoție. Se naște un schimb frisonant de tensiuni între public și actori, devenind aproape imposibil să nu rezonezi cu personajele atât de sensibile. Este o invitație deschisă la experimentarea unui joc de-a trăitul fiecărei clipe la puterea a treia.
Teatrul „Maria Filotti” Brăila
„Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian
Regia: Erwin Șimșensohn
Scenografia: Alina Herescu
Light Design: Daniel Klinger
Distribuția:
Ștefan Valeriu – Emilian Oprea
Corina – Corina Moise
Bogoiu – Valentin Terente
Madame Vintilă – Ramona Gîngă/Narcisa Novac
Maiorul – Marcel Turcoianu
Jeff – Ciprian Nicula
Un călător – Zane Jarcu
O călătoare – Cătălina Nedelea
Agnes – Elena Andron
Mecanicul – Adrian Ștefan
Credit foto: Maria Ștefănescu
Cronică apărută în Revista Yorick.ro.
KroniKool.ro - all rights reserved | 2022
