Mamma Mia! E vremea musicalului!
După ce urmărești să prinzi bilete la musicalurile din străinătate, ajungi acolo, ești fascinat și ți-ai dori să vezi un astfel de spectacol în fiecare săptămână. Când auzi că se montează „Mamma Mia!” în România, ești la curent cu tot ce se întâmplă, cu procesul de creație, dai follow pe Facebook și Instagram, curg love-urile și wow-urile și aștepți cu nerăbdare să-l vezi. Filmul îl știi pe dinafară, fredonezi melodiile celor de la ABBA – fie că ai crescut cu ele, fie că ai redescoperit muzica anilor `70-`80 –, iar distribuția spectacolului e numeroasă și adună laolaltă artiști cunoscuți. Se anunță un super show și nu l-ai rata pentru nimic în lume. Asta pentru că are toate ingredientele necesare unui spectacol reușit, dar și pentru că industria teatrală românească nu produce suficiente musicaluri. Da, ne plac spectacolele fastuoase, care să îmbine și elemente coregrafice și muzicale, cu decoruri impresionante și schimbări de spații și costume. Da, ne-ar plăcea să vedem mai multe musicaluri în România. Și cel mai puternic argument e faptul că toate cele patru reprezentații „Mamma Mia!” s-au jucat cu casa închisă la Sala Palatului, într-un spațiu de 4000 de locuri!
Între 24 și 27 mai, în mijlocul Bucureștiului, mii de spectatori au fredonat hituri celebre și au făcut o călătorie în Grecia muzicală, cu gândul la teatru, vacanță și povești exotice de iubire. Co-producție sloveno-română, spectacolul este realizat de compania Prospot Doo, în colaborare cu un renumit grup de producători, Atelier Promotion, și cu WonderTheatre.
Cu toții știm ecranizarea filmului cu același nume din anul 2008, în regia lui Phyllida Lloyd, avându-i în rolurile principale pe îndrăgiții actori Meryl Streep, Amanda Seyfried, Pierce Brosnan, Colin Firth şi Stellan Skarsgård (și dacă nu, căutați-l rapid pe net și vizionați-l împreună cu întreaga familie!), dar tradiția musicalului jucat pe scenele teatrelor datează din 1999. Lansat mai întâi în West End-ul londonez și mai apoi pe Broadway-ul american, „Mamma Mia!” ocupă poziția a noua în topul celor mai longevive show-uri din toate timpurile, având peste 5000 de reprezentații. A depășit chiar și numărul reprezentațiilor celebrelor producții „The Sound of Music”, „The King and I” și „Damn yankees”. Impresionant, nu-i așa? Acum putem să spunem că ne numărăm și noi printre norocoși care l-au văzut pus în scenă la ei acasă.
„Mamma Mia!” e o aventură romanțioasă petrecută pe o mică insulă din Grecia însorită, cu albastrul ei marin perfect, cu străduțe vii, înflorate și mici taverne de familie. Povestea dramaturgului Catherine Johnson și a producătoarei Judy Craymer nu-și propune o intrigă complicată, cu mari teme existențiale, ci să prezinte o situație amuzantă și încurcată în care o mamă este adusă față în față cu trei iubiri din trecut de propria ei fiică. Firul dramatic devine un simplu pretext, simpatic de altfel, pentru un scenariu construit din cântecele compuse de Benny Anderson și Bjorn Ulvaeus, ambii foști membri ai formației ABBA. Melodiile se pliază coerent pe situațiile contextuale, contrabalansând dramatismul cu un melanj de umor și dinamism. Iar energia disco a inconfundabilei trupe ABBA parcă rezonează cu ecourile petrecerilor grecești. Chiar te face să te ridici de pe scaun dacă ești la Sala Palatului sau să-ți rezervi un sejur într-o destinație exotică imediat ce ai plecat de acolo. Musicalul ăsta nu are cum să nu te cucerească, combinația acestor elemente fiind în sine o reușită. Versiunea și adaptarea în limba română a versurilor a fost realizată de Ernest Fazekas cu măiestrie, însă chiar dacă buzele redau cuvintele în noua traducere, undeva în subconștient răsunau inevitabil I have a dream… Dancing Queen… Voulez-vous…
Cum ajungem mai repede în Grecia, dacă nu prin sfânta putere a imaginilor și, desigur, a imaginației? Luăm un ecran de câțiva metri și proiectăm niște peisaje maritime senzaționale, care îți captivează privirea pe aproape întreaga durată a spectacolului. Decorul minimalist semnat Petre Țalea și Aleksandar Denic doar vine în completarea atmosferei cinematografice create de pânza imensă. Un balcon cu o scară imitând marmura albă grecească, o arcadă cu ghirlande de flori, câteva mese pentru momentul coregrafic din prima scenă și alte câteva elemente de recuzită sunt singurele corpuri utilizate. În afara proiecțiilor, al căror impact a fost eficient, tot așteptam ca ceva spectaculos să apară din stânga, din dreapta, de sus, de jos… de oriunde, sub orice formă. Dar singurele rocade au fost realizate cu ajutorul acelorași corpuri introduse chiar de la începutul spectacolului. Tot misterul ne-a fost oferit prea devreme, chiar din primul tablou, așa că surpriza s-a cam lăsat așteptată. Momentul impresionant a venit, totuși, la final, datorită… proiecțiilor extrem de vii, care bombardau privirile cu efecte vizuale; efecte ce augmentau febrilitatea cântecelor susținute nu doar de actori, ci de toți spectatorii ridicați și entuziaști. Pe de altă parte, costumele au fost create și lucrate cu atenție asupra detaliilor de Eli Damanakis. S-au realizat peste 200 de costume care mai de care mai vesele și mai surprinzătoare. În această privință, producătorii nu s-au sfiit să investească în materiale care să pună în evidență trăsăturile fiecărui actor sau balerin în parte și care să se potrivească spațiului evocat în fiecare secvență.
Sound design-ul a fost realizat de Andrew Johnson, câștigător al unui premiu Broadway World Fans Choice Award. El și întreaga sa echipă au venit de la Londra pentru această producție și au făcut tot posibilul ca sonorizarea să funcționeze la cele mai înalte standarde. Condițiile tehnice de la Sala Palatului probabil că nu le-au fost prea mult de ajutor pentru că, la un moment dat, vocile actorilor se auzeau prea tare peste melodie și devenea ușor deranjant. Dar asta poate s-a resimțit doar în cazul celor mai sensibili sau mai atenți la acest detaliu.
„Mamma Mia!” s-a dovedit și un bun prilej de studiu sociologic. A fost interesant de observat reacția sălii în diferite puncte ale spectacolului. Ovațiile nu au lipsit atunci când au intrat pe scenă artiști cunoscuți din televiziune, ceea ce era de așteptat. Au venit pe neașteptate valuri de aplauze după fiecare partitură, fie ea însoțită de un moment coregrafic sau nu, mai scurtă sau mai amplă. Bun și asta. Însă aplaudatul publicului în timpul melodiilor m-a făcut să înțeleg că nu există o diferență foarte clară între un musical și un concert. Putea la fel de bine să fie un concert obișnuit, cu orice artist celebru, mai nou sau mai vechi.
Regizorul spectacolului, Răzvan Dincă, a ales trei distribuții pentru protagoniști din rândul artiștilor celebri și un corp de balet bine antrenat. În rolurile principale: Donna Sheridan – Loredana Groza / Mirela Vaida (Donna), Ana Munteanu / Bianca Purcărea (Sophie), Cornel Ilie / Ciprian Teodorescu / Aurelian Temișan (Sam), Horia Brenciu / Ernest Fazakas (Harry), Adrian Nour (Bill), Ioana Sihota (Jazzy Jo) / Anca Țurcașiu (Tanya), Ecaterina Ladin / Anca Sigartău (Rosie), Silviu Mircescu / Sebastian Seredinschi (Sky) și Cristina Danu (Ali).
Un astfel de eveniment nu ar fi putut deveni o performanță dacă actorii nu s-ar fi pregătit cu specialiști. Prin urmare, toți soliștii au luat lecții de canto și tehnică vocală cu Mary Hammond, actriță, cântăreață și profesor de canto la Royal Academy of Music în Anglia. Deși au participat cu toții la stagii severe și complexe de pregătire vocală și corporală, artiștii distribuiți s-au împărțit în două categorii: actori și cântăreți. Unii cu o prezență scenică efervescentă, alții dominând doar în secvențele cântate, ceilalți potențând sensibilitatea și profunzimea actului artistic. Efortul de grup este impresionant și trebuie apreciat un astfel de consum energetic și emoțional. De unde rezultă nevoia imperioasă de a crea o școală care să antreneze actori pentru genul musical, care nu e nici pe departe simplu sau la îndemâna oricui.
De departe cele mai frumoase (și memorabile) din perspectivă estetică și vizuală rămân scenele de grup. Cele 17 numere coregrafice lucrate împreună cu Violeta Dincă au epatat și au cucerit spectatorii. Sincronul balerinilor, prizele sofisticate și mișcările lor voluptoase reușeau să te lase fără cuvinte. Bogdan Boantă, Erik Bubui, Lilian Cărăuș, Tatian Gavrilă, Andra Gheorghe, Valentina Hainăroșie, Flavia Mihășan, Marius Moldovan, Svetlana Neagu, Roxana Niculae, Izabela Olariu, Vladimir Palamarciuc, Bianca Patriche, Dan Rima, Alexandru Săndulescu, Irina Strungăreanu, Florin Tănase, Silvia Uceanu – lor li se datorează, în cea mai mare măsură, succesul acestui musical. Au reușit să umple scena nu doar cu dansuri impecabil susținute, ci și cu prezență de spirit, emoție, voie bună. Momentele coregrafice fost punctele-cheie ale spectacolului, publicul parcă așteptând cu nerăbdare următoare scenă în care va reintra ansamblul de balet.
Musicalul „Mamma Mia!” este, incontestabil, o premieră în spațiul teatral românesc din multe puncte de vedere. Un spectacol reușit, închegat, cu ritm și premise de musical, dar și cu unele scăpări tehnice. O producție de o asemenea anvergură necesită nenumărate resurse – financiare, umane, materiale –, pentru a funcționa la cel mai înalt nivel de profesionalism. Numărul membrilor echipei impresionează, iar coordonarea unui astfel de proiect presupune o bună organizare, dibăcie, înțelegere, compromis, asumare și simț artistic. Dacă suntem pregătiți pentru evenimente atât de ample? „Mamma Mia” ne arată că suntem, cel puțin, pe drumul cel bun. Suntem cu toți, producători, interpreți sau consumatori, doritori de musical și e bine să facem pași către dezvoltarea unei adevărate industrii. Dar pentru asta trebuie să încercăm, să exersăm, să greșim și să învățăm și să devenim din ce în ce mai buni. Musicalul trebuie privit ca o artă în sine, pe care o faci dacă ești un artist bun la toate: jucat, cântat, dansat. Deci… Mamma Mia! Here we go again!
„Mamma Mia!”
Co-producție sloveno-română – Compania Prospot Doo, Compania Atelier Promotion & WonderTheatre
Dramaturgia: Catherine Johnson
Producător: Judy Craymer
Traducerea și adaptarea în limba română: Ernest Fazekas
Regia: Răzvan Dincă
Decorul: Petre Țalea și Aleksandar Denic
Costumele: Eli Damanakis
Cântecele originale: Benny Anderson și Bjorn Ulvaeus
Sound design: Andrew Johnson
Canto și tehnică vocală: Mary Hammond
Coregrafia: Violeta Dincă
Distribuția:
Donna Sheridan – Loredana / Mirela Vaida
Sophie Sheridan – Ana Munteanu / Bianca Purcărea
Sam Carmichael – Cornel Ilie / Ciprian Teodorescu / Aurelian Temișan
Harry Bright – Horia Brenciu / Ernest Fazakas
Bill Austin – Adrian Nour
Tanya – Ioana Sihota (Jazzy Jo) / Anca Țurcașiu
Rosie – Ecaterina Ladin / Anca Sigartău
Sky – Silviu Mircescu / Sebastian Seredinschi
Ali – Cristina Danu
Ansamblu balet:
Bogdan Boantă, Erik Bubui, Lilian Cărăuș, Tatian Gavrilă, Andra Gheorghe, Valentina Hainăroșie, Flavia Mihasan, Marius Moldovan, Svetlana Neagu, Roxana Niculae, Izabela Olariu, Vladimir Palamarciuc, Bianca Patriche, Dan Rima, Alexandru Săndulescu, Irina Strungareanu, Florin Tănase, Silvia Uceanu
Cronică publicată în Yorick.ro.
KroniKool.ro - all rights reserved | 2022
