Murphologia. O explicație coregrafică
Anul trecut, cam tot pe vremea asta, la Amfiteatru TNB se lansa „On the Roof”, spectacolul-simbol al Galei HOP 2019. Pare că acolo sus, la înălțime, aproape de stele și feriți de agitația Bucureștiului încă năuc de căldură, cei mai tineri actori explorează realitatea în diferite limbaje de teatru fizic. Pentru că și anul acesta, tot la început de stagiune teatrală, ba chiar înainte de Gala HOP, descoperim un puzzle coregrafic conceput de Andrea Gavriliu. „M de la Murphy” este un spectacol vioi și îndrăzneț, care îți lucrează bine imaginația și simțul umorului. Un exercițiu emoțional și artistic fun și necesar.
Învățăm cu toții încă de pe la începutul aventurii noastre umane că înțelepciunea se ascunde în spatele aforismelor. Adică tot felul de vorbe de duh sau adevăruri profunde, pe care le credem fără să cugetăm prea mult. Le folosim și le dăm mai departe. Le scriem pe Facebook, pe garduri prin oraș sau prin „Cărți în Dar”. Dar cu adevărat inteligent trebuie să fi fost cel ce le-a enunțat… Inginerul american Ed Murphy a reușit să compună o colecție întreagă de maxime care vorbesc despre întâmplări banale și ironice care ni se întâmplă în fiecare zi. Dar cum ar arăta traduse în mișcări și coregrafii?
Spectacolul „M de la Murphy” contrazice în totalitate maxima murphologică „Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori îngrașă”. Se întâmplă pe bune, într-un spațiu magic care a reușit să ne păstreze conectați la elementul viu al teatrului chiar și în ultima perioadă de pandemie, are o doză dublă de năzbâtii care te pun pe gânduri și e una dintre plăcerile care chiar nu îngrașă… decât emoțional. Andrea Gavriliu încurajează actorii să își exploreze posibilitățile de exprimare fizică și le propune, de această dată, un spectacol concentrat, în care o înlănțuire de fraze fataliste este redată prin dans.
Șapte actori, Alexandru Chindriș, Eva Danciu, Roxana Fânață, Pedro Aurelian Gâfei, Flavia Giurgiu, Ciprian Valea, Tavi Voina și coregrafa Mariana Gavriciuc jonglează (la propriu!) cu legile lui Murphy. În ciuda zicalei dacă ceva poate să meargă prost, va merge, situațiile coregrafice sunt construite într-o notă optimistă. Pentru că și atunci când firul artistic deraiază de la traseul inițial – o minge este scăpată prea devreme sau prea târziu –, lucrurile n-o iau razna, ci actorul, inspirat, transformă întâmplarea într-o nouă situație comică. Structuri vădit diferite, protagoniștii spectacolului „se confruntă” în duo-uri coregrafice, fiecare pe limba lui (o balerină versus un street dancer). Secvențele de grup pot fi privite ca simfonii de stiluri, în care fiecare amprentă este unică. Urmăriți cu atenție, îți dai seama că pulsează emoție prin orice detaliu al corpurilor lor. Și bucuria de a fi pe scenă, de a fi împreună, un lucru la care tânjim cu toții.
Andrea Gavriliu spune despre „M de la Murphy” că are ceva obraznic în conotație. Aș merge mai departe și aș spune că spectacolul are curajul de a persifla realitatea, de a face puțin haz de necaz atunci când domină o panică de masă și o incertitudine asupra viitorului. Un îndemn de „uite că se poate și așa”. Frazele lui Murphy vorbesc, în esență, despre eșec, dar nu orișicum, ci cu detașare, umor și vibe-uri pozitive. Adică fix ceva care ne prinde extrem de bine acum. La vibe-ul muzical al spectacolului a contribuit Andrea Gavriliu cu un playlist așa de variat, că aproape echivalează cu un party pe repede-nainte. Prin ilustrația muzicală aleasă, corpurile în mișcare ale actorilor capătă consistență și fluiditate, dictându-le ritmuri alternative și interacțiuni.
Scena se umple de pungi care fâșnesc (aproape) în sincron. Vântul ușor de sfârșit de vară întețește ritmul lor. Ceva mai târziu, niște palme extensibile ne amintesc să păstrăm distanța, și totuși să nu uităm cum se simte atingerea lor. Piatră, foarfece, hârtie. Cineva trebuie să piardă și cineva trebuie să câștige. Parcursul spectacolului „M de la Murphy” te ține conectat (după ce te-a scos din conexiunea virtuală), având momente de tensiune și altele de respiro, echilibrat inserate. Fie recunoști câte-un aforism, fie ești captivat de mișcările precis executate, fie zâmbești pur și simplu că ai ajuns (în sfârșit) la teatru.
Pentru că legile lui Murphy sunt atât de ușor de reținut și ne fac să părem mai profunzi sau mai deștepți, fiecare își are preferata lui. Ceea ce ni se întâmplă în timp ce ne facem alte planuri este gândul, emoția, convingerea cu care am plecat de la spectacol. Tu ce planuri aveai înainte să citești asta? Dar înainte să apară o pandemie care să ne dea block pe toate continentele? În timpul unui spectacol, lucrurile continuă să se întâmple în jurul tău. Dar știi că în acel interval de timp trăiești ceva unic, imposibil de reprodus și de retrăit. „M de la Murphy” ne reamintește, cu mult umor și lirism, că la teatru chiar se întâmplă ceva real cu noi.
Teatrul Național „I.L. Caragiale” București
„M de la Murphy”
Concept: Andrea Gavriliu
Coregrafie: Andrea Gavriliu
Ilustrație muzicală: Andrea Gavriliu
Scenografie: Alexandru Petre
Light design: Cristian Simon
Cu: Alexandru Chindriș, Eva Danciu, Roxana Fânață, Mariana Gavriciuc, Pedro Aurelian Gâfei, Flavia Giurgiu, Ciprian Valea, Tavi Voina
Foto: Florin Ghioca
Producție realizată la Centrul de Creație și Cercetare „Ion Sava” în cadrul programului 9G la TNB.
KroniKool.ro - all rights reserved | 2022
