Regizor și antreprenor, Vlad Trifaș vine de la Buzău și este absolvent de Actorie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București. Urmează cursurile de Regie din cadrul Universității de Arte din Târgu-Mureș și este asistent universitar în cadrul UNATC, la clasa prof. conf.univ.dr. Paul Chiribuță, unde lucrează cu studenții de la Actorie. A montat „Vicleniile lui Scapin” de Molière la Teatrul „George Ciprian” din Buzău și „Cei doi tineri din Verona” după Shakespeare la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești. Cochetează cu muzica, semnând universul sonor al câtorva spectacole. Dezvoltă și coordonează programe și proiecte culturale, printre care se numără Festivalul „Săptămâna Teatrului Tânăr”, organizat de Teatrul „George Ciprian” din Buzău, ajuns anul acesta la cea de-a VII-a ediție.

Interesat de fenomenul noii generații de creatori, Vlad Trifaș încearcă să creeze în jurul său o echipă profesionistă, alcătuită din tineri. După această ediție „Săptămâna Teatrului Tânăr”, desfășurată între 19 și 25 octombrie, am stat de vorbă cu el despre rolul unui astfel de eveniment, despre ce își propune, despre nevoile artiștilor aflați la început de carieră și cum îi putem încuraja în demersul lor.

Care ar fi istoria festivalului „Săptămâna Teatrului Tânăr”?

Ideea acestui festival s-a născut acum șapte ani, când profesorul meu, Paul Chiribuță, a sesizat necesitatea unui astfel de festival și s-a gândit ca el să fie găzduit de un teatru din provincie. Nu știu dacă a avut vreo legătură cu faptul că eu eram din Buzău sau nu, dar gândurile ni s-au oprit la Teatrul „George Ciprian”. În acel moment am început demersurile. Ne-am bucurat de întreaga susținere și de încrederea doamnei Manager a Teatrului „George Ciprian”, Gina Chivulescu, care a crezut în proiectul nostru și a contribuit la evoluția acestuia. Ca el să capete stabilitate și notorietate, am avut nevoie de o matrice – pe care am regăsit-o la Teatrul „George Ciprian”.

Ce își propune festivalul în peisajul teatral românesc și ce misiune își asumă?

Este un festival dedicat tinerilor artiști. De la bun început și-a propus și continuă să facă asta, ca timp de o săptămână, să aducă printre cele mai bune producții de teatru realizate și jucate de tineri. Bineînțeles, atât cât ne-a permis bugetul până acum. El a crescut în măsura în care și nouă ne-au crescut posibilitățile financiare. Dar își propune ca timp de șapte zile să urmărim și să descoperim în ce moment de creație se află tânăra generație.

Pe parcursul celor șapte ani de existență, ce impact crezi că a avut festivalul la nivel local?

La nivel local cred că a avut un impact semnificativ. Cel mai bun semn e faptul că sălile sunt pline, oamenii venind cu drag. A fost îmbucurător ce am descoperit anul acesta – faptul că festivalul a avut peste 60 de voluntari de la liceele buzoiene. Noi nu ne-am propus asta de la început. Am mai lucrat cu voluntari, dar se pare că ceva s-a întâmplat și festivalul a crescut. E foarte important să vezi atâția tineri care vin necondiționat la teatru și se bucură de acest eveniment. E ideal pentru o societate din punctul meu de vedere.

La nivel național care crezi că este rolul unui festival adresat celor mai tineri artiști?

Cred că momentan scopul acestui festival este de a căpăta cât mai multă vizibilitate la nivel național. Nu știu dacă am mers cu pași mici, însă abia de acum doi ani a început să devină mai cunoscut. Am crescut și noi odată cu el – noi, însemnând eu și Cosmin Pană și mai nou, și alți membri ai echipei. Am învățat odată cu el cum se fac anumite lucruri, ne-a învățat și format și pe noi ca profesioniști. Cred că momentan este foarte important să se știe că el există. Scopul lui ar fi să devină un loc în care să poți lua pulsul noii generații.

Crezi că vine cu ceva în plus față de oferta festivalieră din țară sau poate oferă un avantaj?

Un avantaj clar ar fi pentru cei de pe scenă – faptul că acesta este un festival în care ei sunt plătiți. Fără să aibă profilul unui festival studențesc, dată fiind relația noastră foarte bună cu UNATC-ul, ne permitem să luăm cele mai bune producții de acolo. În primul an după ce termină, spectacolele respective sunt jucate de obicei în cadrul festivalurilor pentru studenți, unde ei nu sunt remunerați. Pe lângă faptul că joacă, aici semnează un contract și joacă într-un context profesionist.

În același timp, publicul de la Buzău este extrem de cald, mi se pare un public de început de carieră extraordinar pentru că te încurajează. Este mai mult decât iertător și bine intenționat. Oamenii vin aici ca să se bucure, nu vine nimeni cu un ochi critic.

Ce actori au plecat în ultimii ani de la Buzău?

Chiar în generația mea au fost actori foarte buni, și mă refer la Vlad Drăgulin, Ștefan Pavel. Sunt foarte mulți actori care au plecat de la Buzău. Se pare că este o pepinieră bună.

Cum s-a modificat festivalul în cele șapte ediții?

Cred că am putea spune cum ne-am modificat noi în cele șapte ediții odată cu el. S-a responsabilizat și maturizat. Nu îmbătrânește – de multe ori confundăm bătrânețea cu maturitatea. Dimpotrivă, rămâne foarte tânăr în spirit, dar a prins mai mult curaj. Am introdus această modalitate de prezentare înaintea fiecărui spectacol, am încercat să aducem montări cât mai diverse, inclusiv coregrafii sau one-man-show-uri.

Deci putem spune că festivalul are și o componentă educativă pentru publicul buzoian.

Are cu siguranță. Când afirmi că pe scenă este cineva la început de drum, cred că este un mod în care faci publicul să accepte mult mai ușor un limbaj artistic nou. Atribuind tinereții o plajă mai largă de idei îndrăznețe, fiind o perioadă în care artiștii încearcă tot felul de mecanisme, publicul reușește să vadă ceva ce probabil nu va mai întâlni la artiștii consacrați.

Care a fost provocarea cea mai mare pe care a întâmpinat-o festivalul până acum?

Am avut tot felul de provocări până acum. Cel mai greu a fost să diversificăm selecția. Una dintre edițiile precedente a fost dedicată exclusiv genului comediei și ne-am dat seama că nu a fost un lucru prea bun. Pierdeam foarte multe spectacole bune pe care nu le selectam pentru că nu se încadrau în tematică. Îmi doresc să extindem festivalul, să reușim să aducem aici tineri artiști din toată țara, să organizăm ateliere și poate chiar să invităm profesioniști care să îi vadă: manageri și regizori. Pentru că poți descoperi oameni extrem de talentați.

Vizează el un anumit tip de public?

Nu. Sigur, atunci când spui „Săptămâna Teatrului Tânăr”, asta te duce cu gândul la faptul că în sală vei avea doar tineri, dar nu e așa. Spectacolele pe care le aducem pe scena buzoiană se adresează tuturor categoriilor de vârstă. E adevărat, însă, că cel mai greu de adus în sala de spectacol sunt tinerii. La astfel de spectacole, adolescenții au ceva mai mult curaj să vină.

Apropo de echipa numeroasă de voluntari din acest an, care a fost rolul lor și ce poate să însemne acest tip de experiență pentru un adolescent?

Am purtat o discuție cu ei tocmai pentru că sunt foarte interesat de felul în care ei percep acest eveniment. Ne-au ajutat cu diverse lucruri, de la împărțit flyere și lipit afișe, până la primirea invitaților. Este un mare ajutor și o bucurie faptul că îi găsești în foyer și apoi în sală pentru că vin cu o energie minunată. Ai senzația că teatrul este o mare familie. Îți dau din căldura și energia lor. Pentru ei, în schimb, senzația de apartenență la o comunitate culturală este importantă pentru dezvoltarea lor personală. Faptul că peste 60 de oameni își petrec serile la teatru în loc să facă orice altceva, e un lucru absolut minunat. Pentru că vorbim de o generație care are acces la orice și care, totuși, se întoarce la această nevoie umană de legătură cu ceilalți. La nivel profesional, le lărgește orizontul cu privire la meserii care li se par tot mai distante, cele în care lucrezi cu oamenii. Îi încurajam să vină să vadă cum se montează un decor sau cum se desfășoară o repetiție. La anul aș vrea să le formez o mică organizație pentru ca ei să își poată gestiona singuri echipa și să își exprime punctul de vedere în legătură cu festivalul.

Din punctul tău de vedere, ca artist și antreprenor, de ce simți nevoia unui astfel de festival?

Festivalul este pus special în această perioadă (octombrie-noiembrie) pentru că după ce ai terminat facultatea, urmează o vară de liniște. Apoi vine toamna care de multe ori îți demonstrează că ai o diplomă cu care nu ai ce să faci. Așa că este minunat să fii invitat la un festival și să ai un punct de plecare, chiar dacă visul e posibil să dispară pentru unii la scurt timp după. Dacă prin această mică cărămidă pe care noi o punem, reușim să îi adunăm și să mai joace încă o dată, să simtă că meseria lor are un rost și să se bucure de publicul minunat de aici, cred că îi ajutăm în demersul lor profesional. Pentru mine a fost foarte important, eu am jucat la prima ediție. Pentru toată generația mea a fost un fenomen. Ne întâlneam cu toții și căpătam sens, ne dădeam seama că se poate. Și e important să vezi că publicul te vrea acolo. Nu te zbați să demonstrezi că ești actor. Ei vor să te vadă și vin acolo pentru tine.

Tu ești și asistent universitar la UNATC „I.L. Caragiale”, unde lucrezi cu studenții de la Actorie. Cum ai descrie această nouă generație de artiști?

Nouă, în primul rând. Sunt diferențe mari de la o generație la alta pentru că întreaga societate se schimbă rapid. Prin intermediul lor putem înțelege publicul pentru care facem această meserie și trebuie să ne adaptăm. Nu cred că s-a sfârșit acea „generație de aur” despre care se vorbește, pentru că de fiecare dată se mai naște o generație. Important este ca oamenii să îi vadă și să îi descopere. Noi trebuie să ne schimbăm odată cu ei și să vedem cum predăm această meserie. E mai ușor și pentru mine să înțeleg ce și cât îi interesează, cât își mai pot păstra concentrarea, căci resursele s-au modificat.

De ce anume are nevoie un tânăr creator aflat la început de carieră?

De un strop de noroc, de multă muncă și de încredere. În el și din partea celorlalți. Dacă nu te ajută nimeni – și ajutorul nu înseamnă uși deschise -, de multe ori ajutorul înseamnă inclusiv să simți că cineva crede că dacă te dai cu capul de un perete la un moment îl vei dărâma. Are nevoie de foarte multe înțelegere. Să fim blânzi cu greșelile tinerilor. Să înțelegem că ei au o creativitate pe care noi nu o vom mai avea la un moment dat, chiar dacă nu au experiența necesară, dar imboldul lor creativ este fulminant. Să le dăm tinerilor artiști ocazia să facă!

Ce urmărești atunci când faci selecția spectacolelor?

Diversitatea și calitatea.

Care crezi că mai e puterea secretă a teatrului astăzi?

Faptul că nu e secretă. Cea mai mare putere a teatrului este faptul că poate atinge individualitățile în moduri miraculoase.

Ce anume îi face pe tineri să se apropie de teatru?

Pentru tinerii care joacă este o pasiune puternică. Dar au și o nevoie de afirmare, de a spune ceva. Ei vor să facă parte dintr-un organism care comunică ceva într-un mod creativ. Pentru cei care vin, sunt diverse categorii. Sunt cei care vin la teatru doar pentru recreere, sunt și tineri pasionați de artă și de frumos, care vor să existe în acest mediu. Cred că îi atrage și noutatea, dar și dimensiunea umană. Dacă nimerești un spectacol bun, atunci vei vrea cu siguranță să revii.

Dacă ar fi să descrii festivalul în trei cuvinte, cum ar suna un substantiv, un verb și o interjecție?

Facem. Acasă. Sunetul momentului în care faci apnee, atunci când inspiri puternic și aștepți să se întâmple ceva.

Interviu apărut pe Teatrolog.ro.

KroniKool.ro - all rights reserved | 2022